Test Parenting Negativ

Porți încă răni în tine din cauza modului în care te-au tratat părinții tăi? Ți se pare lipsit de importanță faptul că mama ta nu te-a îmbrățișat suficient când erai copil? Este chiar atât de important că tatăl tău nu a fost prin preajmă cât ți-ai fi dorit? Bineînțeles că este! Neglijența și abuzul emoțional al părinților pot avea un efect devastator asupra modului în care ne formăm propriile familii.

Acest test este conceput pentru a te ajuta să conștientizezi dacă stilul tău parental este negativ. Răspunde la fiecare întrebare cu sinceritate și vezi ce scor obții.

Ce esteTestul de Parenting Negativ?

The Testul de Parenting Negativ are 42 de întrebări despre relația părinților cu copiii lor și te va ajuta să conștientizezi trăsăturile nocive care se manifestă în viața ta. Sperăm să te ajute să fii o persoană mai bună.

Pot folosi Testul Parentingului Negativ ca să evaluez alți părinți?

Bineînțeles, poți răspunde la fiecare întrebare în modul în care credeți că ar face-o altcineva. Dacă un răspuns este incert, vei face o presupunere subiectivă. Cu cât ghicești mai mult, cu atât mai scăzută este acuratețea și credibilitatea rezultatelor. În plus, așa-zisul comportament pe care îl testezi provine doar din ceea ce știi despre această persoană, astfel încât este posibil ca acesta să fie credibile doar într-o anumită măsură

Poate fi o modalitate interesantă de a vă vedea cum îi percepi pe ceilalți. Lasă pe alții să facă unul pentru tine de asemenea. Puteți împărtăși rezultatele unul altuia și să vedeți cât de bine vă cunoașteți. Dacă nu faceți voi înșivă testul, orice răspuns ghicit de altcineva nu va fi precis. Dar este un exercițiu distractiv de făcut cu prietenii sau familia. Vedeți cât de bine vă cunoașteți, făcând din acest test o experiență distractivă!

Descrierile detaliate ale stlurilor de parenting negative:

Deprivare

Deprivarea este un stil parental care implică limitarea experienței și a libertății copiilor. Acest stil poate fi foarte dăunător pentru un copil, deoarece nu îi permite acestuia să experimenteze lumea din jurul său într-un mod pozitiv. De asemenea, le răpește sentimentul de autonomie, făcându-i să se simtă neajutorați și incapabili să ia decizii sau să acționeze independent.

Acest tip de parenting este adesea întâlnit în familiile cu părinți autoritari care cred că fac ce este mai bine pentru copiii lor prin limitarea libertăților acestora. Acest tip de părinți tind să fie foarte autoritari și nu le permit copiilor să dezvolte autonomie sau voință personală.

În aceste cazuri, copiilor li se neagă oportunități de joacă, creativitate, explorare și educație prin faptul că sunt forțați să rămână acasă în loc să iasă să se joace sau să meargă la școală cu alți copii de vârsta lor. De asemenea, li se poate refuza accesul la tehnologie, cum ar fi computerele sau telefoanele mobile, care le-ar permite un acces mai bun la informații despre lucruri precum știința sau istoria decât ar obține doar din cărți (sau chiar emisiuni TV).

Deprivarea poate veni și din faptul că nu ai acces la ceva care te-ar face să te simți bine sau care ți-ar satisface nevoile sau dorințele. De exemplu, dacă cineva a fost privat de dragoste și atenție încă din copilărie, s-ar putea să aibă dificultăți în a forma conexiuni cu alte persoane ca și adult, deoarece nu a învățat niciodată cum să primească dragoste și atenție din partea altora.

Supraprotejarea

Over-protection refers to a person's tendency to be overprotective of others. Over-protection is considered a negative personality trait because it can prevent those who are being overprotected from learning the skills they need to succeed in life and make their own decisions.

Supraprotecția se referă la tendința unei persoane de îi proteja excesiv de ceilalți. Supraprotecția este considerată o trăsătură de personalitate negativă, deoarece îi poate împiedica pe cei care sunt supraprotejați să învețe abilitățile de care au nevoie pentru a reuși în viață și pentru a lua propriile decizii.

Supraprotecția se referă la tendința de a fi excesiv de preocupat de bunăstarea celorlalți. Este un stil parental comun și poate fi observat atât la părinți, cât și la copii. Cu toate acestea, este cel mai frecvent asociat cu mamele, care se îngrijorează mai des pentru copiii lor.

De exemplu, dacă un părinte îți spune mereu ce haine să porți pentru că are impresia că știe ce îți stă mai bine decât știi tu, atunci probabil că este supraprotector (și poate nepăsător față de preferințele tale)

În general, supraprotecția îi determină pe copii să nu facă față stresului mai târziu în viață, și mai greu să-și rezolve singuri problemele, deoarece nu au avut niciodată ocazia să o facă

Pedeapsa

Pedepsirea este un stil parental negativ. Implică utilizarea consecințelor negative, cum ar fi excluderea, pentru a-i învăța pe copii că anumite comportamente nu sunt acceptabile. Acest stil de educație este adesea folosit atunci când părinții sunt frustrați și simt că nu au alte opțiuni.

Pedeapsa poate fi utilă, cu moderație și în doze mici. Cu toate acestea, ea poate fi, de asemenea, dăunătoare pentru copii dacă aceștia simt că sunt pedepsiți în mod constant pentru greșeli minore. Acest lucru îi poate face pe copii să se simtă stresați și anxioși, ceea ce poate duce la mai multe probleme comportamentale pe parcurs.

Atunci când oamenii sunt pedepsiți de părinții lor, pot fi furioși că au fost tratați nedrept. Ei ar putea simți că părinților nu le pasă de ei sau că nu au încredere în ei! Acest lucru îi poate face și pe copii să se simtă triști sau singuri! Pedeapsa poate afecta, de asemenea, stima de sine a copiilor, deoarece îi face să creadă că sunt răi sau că este ceva în neregulă cu ei.

Supra-controlul

Excesul de control este un termen care descrie un stil parental în care părintele încearcă în mod constant să controleze comportamentul copilului. Mai mult decât stabilirea unor limite, este vorba de a-i ține pe copii în gardă în permanență și de a se asigura că nu fac nimic greșit.

Părinții care aplică acest stil de parenting simt că trebuie să se implice în fiecare aspect al vieții copiilor lor - de la ce fac după școală, la cum își petrec weekend-urile și chiar la ce poartă. Adesea vor să știe unde se duc copiii lor, de ce și cu cine sunt.

Au tendința de a judeca foarte mult acțiunile celorlalți, mai ales atunci când aceste acțiuni nu corespund standardelor lor. Este probabil să își asume responsabilitatea pentru problemele care apar, în loc să dea vina pe alții sau să aștepte ca altcineva să le rezolve (chiar dacă s-ar putea plânge de asta).

Controlul excesiv poate părea o idee bună la început, deoarece îi face pe copii să se simtă în siguranță, dar în realitate poate avea efecte negative asupra dezvoltării lor, precum și asupra stimei lor de sine. Monitorizarea constantă îi poate face pe copii să simtă că nu pot face niciodată greșeli sau să experimenteze idei noi fără a fi mustrați de părinți.

Respingerea

Respingerea este actul de a refuza, de nu accepta sau recunoaște ceva. Respingerea este deseori resimțită când nu ești acceptat de alții. Sentimentul de respingere poate fi dureros și poate duce la rușine și la o stimă de sine scăzută. Atunci când stima de sine a unei persoane se bazează pe cât de mult este acceptată de ceilalți, respingerea poate fi devastatoare.

Respingerea este o parte naturală a vieții; toată lumea o experimentează la un moment dat în viață. Dar dacă ai fost respins în mod repetat sau dacă ai trăit respingeri în viață, atunci acest lucru ar putea să îți afecteze stima de sine.

Dacă ai fost respins de prieteni, membri ai familiei sau parteneri romantici, ar putea fi momentul să faci un pas înapoi din aceste relații, astfel încât să te poți vindeca de durerea pe care ți-a provocat-o respingerea. Adesea, persoanele care se confruntă cu acest tip de respingere se agață de speranța că lucrurile se vor schimba și că se vor împăca într-o bună zi.

Supraindulgența

Supraindulgența este un stil parental care implică să li se ofere copiilor tot ceea ce își doresc, precum și prea multă protecție. Este un tip de parenting permisiv și poate fi dăunător pentru copii, deoarece îi învață că nu trebuie să muncească sau să facă ceva pentru ei înșiși.

Părinții prea indulgenți nu sunt suficient de stricți pentru a oferi structură și limite, dar nici permisivi - sunt doar foarte indulgenți. Când vine vorba de stiluri parentale, acesta se află la capătul extrem al spectrului.

În multe cazuri, părinții prea indulgenți sunt și neglijenți. Aceștia de obicei nu sunt în preajmă atât de mult cât au nevoie copiii lor sau să nu știu cum să stabilească limite atunci când petrec timp împreună.

Părinții prea indulgenți sunt adesea vinovați de faptul că își răsfață prea mult copiii și cedează la cererile lor fără a se gândi la consecințe. Asta îi poate duce pe copii spre narcisism, spre a se simți îndreptățiți și superiori față de ceilalți oameni, deoarece au fost răsfățați de părinții lor.